duhuri

Romanian

Verb

a duhuri (third-person singular present duhurie, past participle duhurit) 4th conj.

1. Obsolete form of duhori.

Conjugation

    conjugation of duhuri (fourth conjugation, no infix)

infinitive			a duhuri
gerund			duhurind
past participle			duhurit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	duhur	duhuri	duhure	duhurim	duhuriți	duhur
	imperfect	duhuream	duhureai	duhurea	duhuream	duhureați	duhureau
	simple perfect	duhurii	duhuriși	duhuri	duhurirăm	duhurirăți	duhuriră
	pluperfect	duhurisem	duhuriseși	duhurise	duhuriserăm	duhuriserăți	duhuriseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să duhur	să duhuri	să duhură	să duhurim	să duhuriți	să duhură
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		duhure			duhuriți
	negative		nu duhuri			nu duhuriți

References

• duhuri in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN