dulămică

Romanian

Etymology

From dulamă +‎ -ică.

Noun

dulămică f (plural dulămici)

1. diminutive of dulamă

Declension

Declension of dulămică

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) dulămică	dulămica	(niște) dulămici	dulămicile
genitive/dative	(unei) dulămici	dulămicii	(unor) dulămici	dulămicilor
vocative	dulămică, dulămico		dulămicilor

References

• dulămică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN