dumesnici
Romanian edit
Etymology edit
From dumesnic.
Verb edit
a dumesnici (third-person singular present dumesnicește, past participle dumesnicit) 4th conj.
- to domesticate
Conjugation edit
conjugation of dumesnici (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a dumesnici | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dumesnicind | ||||||
| past participle | dumesnicit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dumesnicesc | dumesnicești | dumesnicește | dumesnicim | dumesniciți | dumesnicesc | |
| imperfect | dumesniceam | dumesniceai | dumesnicea | dumesniceam | dumesniceați | dumesniceau | |
| simple perfect | dumesnicii | dumesniciși | dumesnici | dumesnicirăm | dumesnicirăți | dumesniciră | |
| pluperfect | dumesnicisem | dumesniciseși | dumesnicise | dumesniciserăm | dumesniciserăți | dumesniciseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dumesnicesc | să dumesnicești | să dumesnicească | să dumesnicim | să dumesniciți | să dumesnicească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dumesnicește | dumesniciți | |||||
| negative | nu dumesnici | nu dumesniciți | |||||