duoden
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French duodénum.
Noun edit
duoden n (plural duodenuri)
Declension edit
Declension of duoden
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) duoden | duodenul | (niște) duodenuri | duodenurile |
genitive/dative | (unui) duoden | duodenului | (unor) duodenuri | duodenurilor |
vocative | duodenule | duodenurilor |