duplicitate

Romanian

Etymology

Borrowed from French duplicité.

Noun

duplicitate f (uncountable)

1. duplicity

Declension

Declension of duplicitate

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) duplicitate	duplicitatea	(niște) duplicități	duplicitățile
genitive/dative	(unei) duplicități	duplicității	(unor) duplicități	duplicităților
vocative	duplicitate, duplicitateo		duplicităților