dvori
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Old Church Slavonic дворити (dvoriti), from Proto-Slavic *dvoriti, from *dvorъ (“court”). Compare Serbo-Croatian dvoriti.
Verb edit
a dvori (third-person singular present dvorește, past participle dvorit) 4th conj.
- (historical) to serve at the royal court or a noble
Conjugation edit
conjugation of dvori (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a dvori | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | dvorind | ||||||
| past participle | dvorit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | dvoresc | dvorești | dvorește | dvorim | dvoriți | dvoresc | |
| imperfect | dvoream | dvoreai | dvorea | dvoream | dvoreați | dvoreau | |
| simple perfect | dvorii | dvoriși | dvori | dvorirăm | dvorirăți | dvoriră | |
| pluperfect | dvorisem | dvoriseși | dvorise | dvoriserăm | dvoriserăți | dvoriseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să dvoresc | să dvorești | să dvorească | să dvorim | să dvoriți | să dvorească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | dvorește | dvoriți | |||||
| negative | nu dvori | nu dvoriți | |||||