echitațiune

Romanian

Noun

echitațiune f (uncountable)

1. Obsolete form of echitație.

Declension

declension of echitațiune (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) echitațiune	echitațiunea
genitive/dative	(unei) echitațiuni	echitațiunii
vocative	echitațiune, echitațiuneo

References

• echitațiune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN