elocuțiune

Romanian

Etymology

Borrowed from French élocution.

Noun

elocuțiune f (plural elocuțiuni)

1. elocution

Declension

Declension of elocuțiune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) elocuțiune	elocuțiunea	(niște) elocuțiuni	elocuțiunile
genitive/dative	(unei) elocuțiuni	elocuțiunii	(unor) elocuțiuni	elocuțiunilor
vocative	elocuțiune, elocuțiuneo		elocuțiunilor