elocvență

Romanian

Etymology

Borrowed from French éloquence.

Pronunciation

• IPA^(key): /elokˈvent͡sə/

Noun

elocvență f (uncountable)

1. eloquence

Declension

Declension of elocvență

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) elocvență	elocvența	(niște) elocvențe	elocvențele
genitive/dative	(unei) elocvențe	elocvenței	(unor) elocvențe	elocvențelor
vocative	elocvență, elocvențo		elocvențelor

Related terms

• elocvent