elocvență
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French éloquence.
Pronunciation edit
Noun edit
elocvență f (uncountable)
Declension edit
Declension of elocvență
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) elocvență | elocvența | (niște) elocvențe | elocvențele |
| genitive/dative | (unei) elocvențe | elocvenței | (unor) elocvențe | elocvențelor |
| vocative | elocvență, elocvențo | elocvențelor | ||