eminență

Romanian

Etymology

Borrowed from French éminence.

Noun

eminență f (plural eminențe)

1. eminence

Declension

Declension of eminență

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) eminență	eminența	(niște) eminențe	eminențele
genitive/dative	(unei) eminențe	eminenței	(unor) eminențe	eminențelor
vocative	eminență, eminențo		eminențelor