escortor
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from French escorteur.
Noun edit
escortor n (plural escortoare)
Declension edit
Declension of escortor
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) escortor | escortorul | (niște) escortoare | escortoarele |
genitive/dative | (unui) escortor | escortorului | (unor) escortoare | escortoarelor |
vocative | escortorule | escortoarelor |