exercitare

Latin

Verb

exercitāre

1. inflection of exercitō:
   1. present active infinitive
   2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From exercita +‎ -re.

Noun

exercitare f (plural exercitări)

1. exercise

Declension

Declension of exercitare

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) exercitare	exercitarea	(niște) exercitări	exercitările
genitive/dative	(unei) exercitări	exercitării	(unor) exercitări	exercitărilor
vocative	exercitare, exercitareo		exercitărilor

Spanish

Verb

exercitare

1. first/third-person singular future subjunctive of exercitar