fâșâitură

Romanian

Etymology

From fâșâi +‎ -itură.

Noun

fâșâitură f (plural fâșâituri)

1. a rustle (sound of dry leaves)

Declension

Declension of fâșâitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) fâșâitură	fâșâitura	(niște) fâșâituri	fâșâiturile
genitive/dative	(unei) fâșâituri	fâșâiturii	(unor) fâșâituri	fâșâiturilor
vocative	fâșâitură, fâșâituro		fâșâiturilor

References

• fâșâitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN