fântânuță

Romanian

Etymology

From fântână +‎ -uță.

Noun

fântânuță f (plural fântânuțe)

1. diminutive of fântână

Declension

Declension of fântânuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) fântânuță	fântânuța	(niște) fântânuțe	fântânuțele
genitive/dative	(unei) fântânuțe	fântânuței	(unor) fântânuțe	fântânuțelor
vocative	fântânuță, fântânuțo		fântânuțelor

References

• fântânuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN