făcliuță

Romanian

Etymology

From făclie +‎ -uță.

Noun

făcliuță f (plural făcliuțe)

1. diminutive of făclie; small torch

Declension

Declension of făcliuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) făcliuță	făcliuța	(niște) făcliuțe	făcliuțele
genitive/dative	(unei) făcliuțe	făcliuței	(unor) făcliuțe	făcliuțelor
vocative	făcliuță, făcliuțo		făcliuțelor