fălțui

Romanian

Etymology

Borrowed from German falzen.

Verb

a fălțui (third-person singular present fălțuiește, past participle fălțuit) 4th conj.

1. to rabbet

Conjugation

    conjugation of fălțui (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a fălțui
gerund			fălțuind
past participle			fălțuit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	fălțuiesc	fălțuiești	fălțuiește	fălțuim	fălțuiți	fălțuiesc
	imperfect	fălțuiam	fălțuiai	fălțuia	fălțuiam	fălțuiați	fălțuiau
	simple perfect	fălțuii	fălțuiși	fălțui	fălțuirăm	fălțuirăți	fălțuiră
	pluperfect	fălțuisem	fălțuiseși	fălțuise	fălțuiserăm	fălțuiserăți	fălțuiseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să fălțuiesc	să fălțuiești	să fălțuiască	să fălțuim	să fălțuiți	să fălțuiască
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		fălțuiește			fălțuiți
	negative		nu fălțui			nu fălțuiți