fărâmător

Romanian

Etymology

From fărâma +‎ -ător.

Noun

fărâmător n (plural fărâmătoare)

1. crumbler

Declension

Declension of fărâmător

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) fărâmător	fărâmătorul	(niște) fărâmătoare	fărâmătoarele
genitive/dative	(unui) fărâmător	fărâmătorului	(unor) fărâmătoare	fărâmătoarelor
vocative	fărâmătorule		fărâmătoarelor