fătuță

Romanian

Etymology

From fată +‎ -uță.

Noun

fătuță f (plural fătuțe)

1. diminutive of fată; small girl

Declension

Declension of fătuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) fătuță	fătuța	(niște) fătuțe	fătuțele
genitive/dative	(unei) fătuțe	fătuței	(unor) fătuțe	fătuțelor
vocative	fătuță, fătuțo		fătuțelor