fătuică

Romanian

Etymology

From fată +‎ -uică.

Noun

fătuică f (plural fătuici)

1. diminutive of fată

Declension

Declension of fătuică

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) fătuică	fătuica	(niște) fătuici	fătuicile
genitive/dative	(unei) fătuici	fătuicii	(unor) fătuici	fătuicilor
vocative	fătuică, fătuico		fătuicilor

References

• fătuică in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN