falț

See also: falt, fält, and -falt

Romanian

Etymology

Borrowed from German Falz.

Noun

falț n (plural falțuri)

1. rabbet, rebate, groove

Declension

Declension of falț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) falț	falțul	(niște) falțuri	falțurile
genitive/dative	(unui) falț	falțului	(unor) falțuri	falțurilor
vocative	falțule		falțurilor

See also

• scobitură
• adâncitură