falangetă

Romanian

Etymology

Borrowed from French phalangette.

Noun

falangetă f (plural falangete)

1. (anatomy) distal phalange

Declension

Declension of falangetă

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) falangetă	falangeta	(niște) falangete	falangetele
genitive/dative	(unei) falangete	falangetei	(unor) falangete	falangetelor
vocative	falangetă, falangeto		falangetelor

References

• falangetă in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN