finețe

Romanian

Etymology

Borrowed from French finesse.

Noun

finețe f (plural finețuri)

1. fineness

Declension

Declension of finețe

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) finețe	finețea	(niște) fineți	finețile
genitive/dative	(unei) fineți	fineții	(unor) fineți	fineților
vocative	finețe, finețeo		fineților