finitate

Romanian

Etymology

Borrowed from French finité, from Latin finitas. Equivalent to finit +‎ -tate.

Pronunciation

• IPA^(key): [fi.niˈta.te]

Noun

finitate f (plural finități)

1. finiteness

   Antonym: infinitate

Declension

Declension of finitate

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) finitate	finitatea	(niște) finități	finitățile
genitive/dative	(unei) finități	finității	(unor) finități	finităților
vocative	finitate, finitateo		finităților