flăcăiandru

Romanian

Etymology

From flăcău +‎ -andru.

Noun

flăcăiandru m (plural flăcăiandri)

1. stripling

Declension

Declension of flăcăiandru

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) flăcăiandru	flăcăiandrul	(niște) flăcăiandri	flăcăiandrii
genitive/dative	(unui) flăcăiandru	flăcăiandrului	(unor) flăcăiandri	flăcăiandrilor
vocative	flăcăiandrule		flăcăiandrilor