florinte
Esperanto
editAdverb
editflorinte
- past adverbial active participle of flori
Romanian
editEtymology
editUnknown.
Noun
editflorinte m (plural florinți)
Declension
editDeclension of florinte
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) florinte | florinteul | (niște) florinți | florinții |
genitive/dative | (unui) florinte | florinteului | (unor) florinți | florinților |
vocative | florinteule | florinților |