fluierătură

Romanian

Etymology

From fluier +‎ -ătură.

Noun

fluierătură f (plural fluierături)

1. whistle

Declension

Declension of fluierătură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) fluierătură	fluierătura	(niște) fluierături	fluierăturile
genitive/dative	(unei) fluierături	fluierăturii	(unor) fluierături	fluierăturilor
vocative	fluierătură, fluierăturo		fluierăturilor