frăgușor

Romanian

Etymology

From frag +‎ -ușor.

Noun

frăgușor m (plural frăgușori)

1. diminutive of frag

Declension

Declension of frăgușor

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) frăgușor	frăgușorul	(niște) frăgușori	frăgușorii
genitive/dative	(unui) frăgușor	frăgușorului	(unor) frăgușori	frăgușorilor
vocative	frăgușorule		frăgușorilor

References

• frăgușor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN