frăncuț
Romanian
editEtymology
editNoun
editfrăncuț m (plural frăncuți)
- diminutive of franc
Declension
editDeclension of frăncuț
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) frăncuț | frăncuțul | (niște) frăncuți | frăncuții |
genitive/dative | (unui) frăncuț | frăncuțului | (unor) frăncuți | frăncuților |
vocative | frăncuțule | frăncuților |