friculiță

Romanian

Etymology

From frică +‎ -uliță.

Noun

friculiță f (plural friculițe)

1. diminutive of frică

Declension

Declension of friculiță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) friculiță	friculița	(niște) friculițe	friculițele
genitive/dative	(unei) friculițe	friculiței	(unor) friculițe	friculițelor
vocative	friculiță, friculițo		friculițelor

References

• friculiță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN