fruntișoară

Romanian

Etymology

From frunte +‎ -ișoară.

Noun

fruntișoară f (uncountable)

1. diminutive of frunte

Declension

declension of fruntișoară (singular only)

	singular
f gender	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) fruntișoară	fruntișoara
genitive/dative	(unei) fruntișoare	fruntișoarei
vocative	fruntișoară, fruntișoaro

References

• fruntișoară in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN