fuduli

Romanian

Etymology

From fudul.

Verb

a fuduli (third-person singular present fudulește, past participle fudulit) 4th conj.

1. to boast, to be proud

Conjugation

    conjugation of fuduli (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a fuduli
gerund			fudulind
past participle			fudulit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	fudulesc	fudulești	fudulește	fudulim	fuduliți	fudulesc
	imperfect	fuduleam	fuduleai	fudulea	fuduleam	fuduleați	fuduleau
	simple perfect	fudulii	fuduliși	fuduli	fudulirăm	fudulirăți	fuduliră
	pluperfect	fudulisem	fuduliseși	fudulise	fuduliserăm	fuduliserăți	fuduliseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să fudulesc	să fudulești	să fudulească	să fudulim	să fuduliți	să fudulească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		fudulește			fuduliți
	negative		nu fuduli			nu fuduliți