gâtiță

Romanian

Etymology

From gât +‎ -iță.

Noun

gâtiță f (plural gâtițe)

1. (Moldavia (region)) throat

Declension

Declension of gâtiță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) gâtiță	gâtița	(niște) gâtițe	gâtițele
genitive/dative	(unei) gâtițe	gâtiței	(unor) gâtițe	gâtițelor
vocative	gâtiță, gâtițo		gâtițelor

References

• gâtiță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN