gâtlej
Romanian
editEtymology
editMetathesis of older gâltej (Dosofteiu), derivative of gâlt + -ej (modern gât), borrowed from Old Church Slavonic глътъ (glŭtŭ), from Proto-Slavic *gъltъ, related to *glъtati (“to swallow, devour”).[1]
Noun
editgâtlej n (plural gâtlejuri)
Declension
editDeclension of gâtlej
singular | plural | |||
---|---|---|---|---|
indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
nominative/accusative | (un) gâtlej | gâtlejul | (niște) gâtlejuri | gâtlejurile |
genitive/dative | (unui) gâtlej | gâtlejului | (unor) gâtlejuri | gâtlejurilor |
vocative | gâtlejule | gâtlejurilor |
See also
editReferences
edit- ^ Lazăr Șăineanu, Dicționar universal al limbei române, 6th edn. Editura “Scrisul românesc”, S.A., 1929.