garniță

Romanian

Etymology

Borrowed from Bulgarian гърнец (gǎrnec, “big pot”), from гърне (gǎrne).

Noun

garniță f (plural garnițe)

1. large metal vessel

Declension

Declension of garniță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) garniță	garnița	(niște) garnițe	garnițele
genitive/dative	(unei) garnițe	garniței	(unor) garnițe	garnițelor
vocative	garniță, garnițo		garnițelor

References

• garniță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN