ghicitură

Romanian

Etymology

From ghici +‎ -itură.

Noun

ghicitură f (plural ghicituri)

1. riddle

Declension

Declension of ghicitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) ghicitură	ghicitura	(niște) ghicituri	ghiciturile
genitive/dative	(unei) ghicituri	ghiciturii	(unor) ghicituri	ghiciturilor
vocative	ghicitură, ghicituro		ghiciturilor

References

• ghicitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN