ghimpuruș

Romanian

Etymology

From ghimpe +‎ -uruș.

Noun

ghimpuruș m (plural ghimpuruși)

1. diminutive of ghimpe

Declension

Declension of ghimpuruș

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) ghimpuruș	ghimpurușul	(niște) ghimpuruși	ghimpurușii
genitive/dative	(unui) ghimpuruș	ghimpurușului	(unor) ghimpuruși	ghimpurușilor
vocative	ghimpurușule		ghimpurușilor

References

• ghimpuruș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN