ghiumbrucciu

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish كمركجی (gümrükçü).

Noun

ghiumbrucciu m (plural ghiumbruccii)

1. (dated) customs officer

Declension

Declension of ghiumbrucciu

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) ghiumbrucciu	ghiumbrucciuul	(niște) ghiumbruccii	ghiumbrucciii
genitive/dative	(unui) ghiumbrucciu	ghiumbrucciuului	(unor) ghiumbruccii	ghiumbrucciilor
vocative	ghiumbrucciuule		ghiumbrucciilor

References

• ghiumbrucciu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN