goniciune

Romanian

Etymology

From goni +‎ -ciune.

Noun

goniciune f (plural goniciuni)

1. (dated) persecution

Declension

Declension of goniciune

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) goniciune	goniciunea	(niște) goniciuni	goniciunile
genitive/dative	(unei) goniciuni	goniciunii	(unor) goniciuni	goniciunilor
vocative	goniciune, goniciuneo		goniciunilor

References

• goniciune in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN