gonitură

Romanian

Etymology

From goni +‎ -ură.

Noun

gonitură f (plural gonituri)

1. persecution

Declension

Declension of gonitură

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) gonitură	gonitura	(niște) gonituri	goniturile
genitive/dative	(unei) gonituri	goniturii	(unor) gonituri	goniturilor
vocative	gonitură, gonituro		goniturilor

References

• gonitură in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN