gratificat

Latin

Verb

grātificat

1. third-person singular present active indicative of grātificō

Romanian

Etymology

Past participle of gratifica.

Adjective

gratificat m or n (feminine singular gratificată, masculine plural gratificați, feminine and neuter plural gratificate)

1. gratified

Declension

Declension of gratificat

		singular			plural
		masculine	neuter	feminine	masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	gratificat		gratificată	gratificați	gratificate
	definite	gratificatul		gratificata	gratificații	gratificatele
genitive/ dative	indefinite	gratificat		gratificate	gratificați	gratificate
	definite	gratificatului		gratificatei	gratificaților	gratificatelor

Verb

gratificat (past participle of gratifica)

1. past participle of gratifica

References

• gratificat in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN