gropiță

Romanian

Etymology

From groapă +‎ -iță (diminutive suffix).

Noun

gropiță f (plural gropițe)

1. diminutive of groapă (“hole”)
2. (in cheek) dimple

Declension

Declension of gropiță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) gropiță	gropița	(niște) gropițe	gropițele
genitive/dative	(unei) gropițe	gropiței	(unor) gropițe	gropițelor
vocative	gropiță, gropițo		gropițelor