gropiță
Romanian edit
Etymology edit
From groapă + -iță (diminutive suffix).
Noun edit
gropiță f (plural gropițe)
- Diminutive of groapă (“hole”)
- (in cheek) dimple
Declension edit
Declension of gropiță
| singular | plural | |||
|---|---|---|---|---|
| indefinite articulation | definite articulation | indefinite articulation | definite articulation | |
| nominative/accusative | (o) gropiță | gropița | (niște) gropițe | gropițele |
| genitive/dative | (unei) gropițe | gropiței | (unor) gropițe | gropițelor |
| vocative | gropiță, gropițo | gropițelor | ||