hăbuci

Romanian

Etymology

From hăbuc.

Verb

a hăbuci (third-person singular present hăbucește, past participle hăbucit) 4th conj.

1. (regional) to destroy

Conjugation

    conjugation of hăbuci (fourth conjugation, -esc- infix)

infinitive			a hăbuci
gerund			hăbucind
past participle			hăbucit
number		singular			plural
person		1st person	2nd person	3rd person	1st person	2nd person	3rd person
indicative		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	hăbucesc	hăbucești	hăbucește	hăbucim	hăbuciți	hăbucesc
	imperfect	hăbuceam	hăbuceai	hăbucea	hăbuceam	hăbuceați	hăbuceau
	simple perfect	hăbucii	hăbuciși	hăbuci	hăbucirăm	hăbucirăți	hăbuciră
	pluperfect	hăbucisem	hăbuciseși	hăbucise	hăbuciserăm	hăbuciserăți	hăbuciseră
subjunctive		eu	tu	el/ea	noi	voi	ei/ele
	present	să hăbucesc	să hăbucești	să hăbucească	să hăbucim	să hăbuciți	să hăbucească
imperative		—	tu	—	—	voi	—
	affirmative		hăbucește			hăbuciți
	negative		nu hăbuci			nu hăbuciți