hăitui
Romanian
editEtymology
editBorrowed from Hungarian hajtani.
Verb
edita hăitui (third-person singular present hăituiește, past participle hăituit) 4th conj.
- to chase away
Conjugation
edit conjugation of hăitui (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a hăitui | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | hăituind | ||||||
| past participle | hăituit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | hăituiesc | hăituiești | hăituiește | hăituim | hăituiți | hăituiesc | |
| imperfect | hăituiam | hăituiai | hăituia | hăituiam | hăituiați | hăituiau | |
| simple perfect | hăituii | hăituiși | hăitui | hăituirăm | hăituirăți | hăituiră | |
| pluperfect | hăituisem | hăituiseși | hăituise | hăituiserăm | hăituiserăți | hăituiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să hăituiesc | să hăituiești | să hăituiască | să hăituim | să hăituiți | să hăituiască | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | hăituiește | hăituiți | |||||
| negative | nu hăitui | nu hăituiți | |||||