hălălăire

Romanian

Etymology

From hălălăi +‎ -re.

Noun

hălălăire f (plural hălălăiri)

1. the noise of many people speaking at the same time

Declension

Declension of hălălăire

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) hălălăire	hălălăirea	(niște) hălălăiri	hălălăirile
genitive/dative	(unei) hălălăiri	hălălăirii	(unor) hălălăiri	hălălăirilor
vocative	hălălăire, hălălăireo		hălălăirilor

References

• hălălăire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN