hăleșteuță

Romanian

Etymology

From hăleșteu +‎ -uță.

Noun

hăleșteuță f (plural hăleșteuțe)

1. diminutive of hăleșteu

Declension

Declension of hăleșteuță

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) hăleșteuță	hăleșteuța	(niște) hăleșteuțe	hăleșteuțele
genitive/dative	(unei) hăleșteuțe	hăleșteuței	(unor) hăleșteuțe	hăleșteuțelor
vocative	hăleșteuță, hăleșteuțo		hăleșteuțelor

References

• hăleșteuță in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN