hărăzi
Romanian edit
Etymology edit
Borrowed from Old Church Slavonic харизати (xarizati), from Ancient Greek χαρίζω (kharízō, “to show a favor”).
Verb edit
a hărăzi (third-person singular present hărăzește, past participle hărăzit) 4th conj.
Conjugation edit
conjugation of hărăzi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a hărăzi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | hărăzind | ||||||
| past participle | hărăzit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | hărăzesc | hărăzești | hărăzește | hărăzim | hărăziți | hărăzesc | |
| imperfect | hărăzeam | hărăzeai | hărăzea | hărăzeam | hărăzeați | hărăzeau | |
| simple perfect | hărăzii | hărăziși | hărăzi | hărăzirăm | hărăzirăți | hărăziră | |
| pluperfect | hărăzisem | hărăziseși | hărăzise | hărăziserăm | hărăziserăți | hărăziseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să hărăzesc | să hărăzești | să hărăzească | să hărăzim | să hărăziți | să hărăzească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | hărăzește | hărăziți | |||||
| negative | nu hărăzi | nu hărăziți | |||||