halcățea

Romanian

Etymology

From halcată +‎ -ea.

Noun

halcățea f (plural halcățele)

1. diminutive of halcată

Declension

Declension of halcățea

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(o) halcățea	halcățeaua	(niște) halcățele	halcățelele
genitive/dative	(unei) halcățele	halcățelei	(unor) halcățele	halcățelelor
vocative	halcățea		halcățelelor

References

• halcățea in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN