hinteț

Romanian

Etymology

From hinteu +‎ -eț.

Noun

hinteț n (plural hintețe)

1. diminutive of hinteu

Declension

Declension of hinteț

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) hinteț	hintețul	(niște) hintețe	hintețele
genitive/dative	(unui) hinteț	hintețului	(unor) hintețe	hintețelor
vocative	hintețule		hintețelor

References

• hinteț in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN