hinteuș

Romanian

Etymology

From hinteu +‎ -uș.

Noun

hinteuș n (plural hinteușe)

1. diminutive of hinteu

Declension

Declension of hinteuș

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) hinteuș	hinteușul	(niște) hinteușe	hinteușele
genitive/dative	(unui) hinteuș	hinteușului	(unor) hinteușe	hinteușelor
vocative	hinteușule		hinteușelor

References

• hinteuș in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN