hipobromit

Romanian

Etymology

Borrowed from French hypobromite.

Noun

hipobromit m (plural hipobromiți)

1. hypobromite

Declension

Declension of hipobromit

	singular		plural
	indefinite articulation	definite articulation	indefinite articulation	definite articulation
nominative/accusative	(un) hipobromit	hipobromitul	(niște) hipobromiți	hipobromiții
genitive/dative	(unui) hipobromit	hipobromitului	(unor) hipobromiți	hipobromiților
vocative	hipobromitule		hipobromiților

References

• hipobromit in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN